…. nu au vârstă!
Nu uita niciodată că pielea se încreţeşte, părul încărunţeşte, iar zilele se transformă în ani… dar ce e mai important se conservă; forţa şi determinarea ta nu au vârstă. Spiritul tău este cel care îndepărtează pânzele de păianjen. Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare. Dincolo de orice reuşită e o altă încercare. Cât timp trăieşti, simte-te viu. Dacă ţi-e dor de ce făceai înainte, fă-o din nou. Nu te pierde printre fotografii îngălbenite de timp… mergi mai departe atunci când toţi se aşteaptă să renunţi. Nu lăsa să se tocească tăria pe care o ai în tine. Fă astfel ca în loc de milă să impui respect. Când nu mai poti să alergi, ia-o la trap. Când nu poţi nici asta, ia-o la pas. Când nu poţi să mergi, ia bastonul. Însă nu te opri niciodată.
[…] Sa spui: pana aici am luptat pentru tine! Sa termini cu trecutul, cu minciunile credibile, cu iluziile, cu tot. Sa iei initiativa si sa fii capabila sa spui ajunge. Si stai si te gandesti… Oare e bine ce am facut? E corect? Si atunci cedezi. Esti nesigura, vulnerabila. In capul tau e decizia corecta, dar sufletul parca nu te lasa sa te desprinzi cu adevarat… parca inca il mai tine ceva prins de trecutul fara sfarsit. Nu te opresti, dar ai sufletul rupt si tot ce faci acum e sa ingreunezi si mai mult situatia. Sa o complici prin simplul fapt ca nu ai descoperit nici pana acum ce vrei cu adevarat. Si uite asa iti distrugi prezentul continuand sa traiesti cu trecutul. Ce a fost… a fost. Oricat de mult ai incerca, nu va mai fi la fel. Nimic nu mai e la fel! Timpul schimba multe. De aceea e important sa-ti dai seama ca eforturile nu mai au nici o valoare. Totul s-a pierdut. Sa vezi ca te-ai pierdut pe tine incercand sa il recuperezi pe el… Nu crezi ca e de ajuns? Accepta situatua, si asigura-te ca nu o sa te mai intorci. Da o sansa prezentului, el e cel de azi. Trecutul e cel de ieri si, ai fost acolo. Treci mai departe! […]