Adevărații prieteni sunt aceia care se află alături de noi atunci când ni se întâmplă lucruri bune și se bucură de victoriile noastre. Falșii prieteni apar în momentele grele, cu mutra plouată, de solitaritate cu noi, dar de fapt suferința noastră îi consolează pentru viața lor mizerabilă.
Prietenia cea mai încercată își dezvăluie uneori ziduri de nestrăbătut; parcă ți-ar spune râzând în față: ” Până aici te-am urmat, până aici te-am lăsat să intri; de-acum, ești un caraghios, ești absurd, ești ridicol; nu te mai pot urma!”.
O prietenie nu se verifică în așa numitele „ceasuri-grele” ale vieții. O prietenie se verifică numai prin capacitatea de libertate pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta un prieten în nevoie, a-l încălzi cu mângâierile tale, a-l încuraja cu sfaturile tale nu înseamnă chiar TOTUL. Altele sunt adevăratele probe ale prieteniei: a nu-i încalcă libertatea, a nu-l judeca prin punctul tău de vedere (care poate fi real și justificabil, dar care poate nu corespunde experienței destinului celuilalt), a nu-l prețui prin ceea ce îți convine sau te amuză pe tine, ci pentru ceea ce este pentru el însuși, prin ceea ce trebuie el să realizeze ca să ajungă un om, nu un simplu manechin. Toate acestea însă nu ți le cere nimeni, după cum nimeni nu-ți cere adevărata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o dorește el.
Nu uitați că într-o prietenie nu contează numai ceea ce ia celălalt. Fiecare luăm mai puțin decât ar trebui! Acesta este marele nostru păcat: că nu ne e sete de mult, că ne mulțumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atâta spaimă de ridicol. Nu numai că nu dăm pe cât ar trebui, dar și luăm cu mult, mai puțin decât ni se oferă.. ”
Adevărata prietenie e ca sănătatea; valoarea ei este rar apreciată, până când ai pierdut-o!
Adevărata prietenie e că(a)
delete it
Am modificat.
Mc.
Cat de fain si frumos e scris articolul… cat despre valoarea prieteniei ai mare dreptate, din pacate e nevoie de o mica ruptura sau de un mic cutremur al zidului increderii ca sa iti dai seama cat de important e cineva pentru tine.
Sa stii ca da, am experimentat asta si dupa zguduitura am deschis si mai larg ochi.
Din pacate, noi oamenii suntem tare schimbatori, asa ca cine gaseste un prieten adevarat sa „tina” de el
Mare dreptate ai la partea cu schimbarea in secunda 2. Si da, cei ce dau de unul ce le dovedesc ca sunt realmente BUNI sa tina de ei ca in ziua de astazi,cel putin, sunt atat de rari…
uai. ca m-ai atins. foarte frumos scris!
<
felicitari..
>
Ala fu`un dublu hug cu rajnet dublu?
da ii bine si cum spui tu acolo
Deeeci eu le-am luat ca atare, puteau fi si doi pumni sa le faceam hug-uri.
haidi ti tzucalesc.
Interesant punct de vedere.Nici eu nu as fi putut spune mai bine..Ma enrveaza la culme”prietenii”care vin sa ma compatimeascaatunci cand sunt la pamant,prefer sa ma ridic singura decat sa primesc „ajutor”….iar cand mi-e bine,vreau sa traiesc,sa respir fara sa fiu incorsetata de pareri,sfaturi si judecatile celor din jur….