Amuzament: Romanii si romancele

via mail

Romanul este sublim: asa s-a nascut el. Romanca este frumoasa: are picioare subtiri un fund de butelcuta(fara o forma gastronomica nici n-ar fi fost romanca), niste sani cinstiti(ceva cinstit trebuie sa aiba omul, nu?) si niste ochi cu un vino-ncoace sau du-te-n…colo foarte raspicat.

Romanul este poet: la sapa canta cu cuvintele lui, pe strada versifica cuvinte lipsa din dictionar, la fabrica o fredoneaza pe banii altora, iar in fata iubitei(pre-marital) viitorul e o rima continua.

Romanca este duioasa si sensibila: la bibelouri(de obicei din portelan, vorba poetului), la bani, la bunuri imobiliare, la baietii care dau bine(de obicei din fleanca), la copiii personali(cei mai destepti si mai frumosi de pe planeta), la bibelouri si macrameuri, la sfanta barfa, la curent(trage, maica; inchide… geamul!), la bibelouri.

Romanul este priceput: stie fotbal, baschet, hochei, scrima, tenis si in genere orice sport(mai bine ca antrenorul), stie delcou, bucse si dinam(mai bine ca orice mecanic), stie sa bea(aici desigur cantitatea primeaza, si e stiut ca daca nu dai vadra pe gat nu esti barbat), se pricepe de minune la tehnica(inginerii nostri sunt extraordinari, desi nu au avut la dispozitie masinariile moderne, mura-n gura ca aia din Occident), se pricepe la politica(mondiala, ca de-asta autohtona poate orice prost, se vede, nu?), are o parere definita si clara in legatura cu orice, de la viticultura la aliajele neferoase, trecand prin femei, conflictul israeliano-palestinian sau metoda ideala de fecundare la albine.

Romanca este practica:”Pai bine, tanti Aglaia, cand au intrat rusii, fete tinere si dragute fiind….nu v-a fost frica?”. „Ei, draga, parca aia era o problema(?!), aia trece ca apa pe gasca; de rubinele din coc ne era noua…”

Romanul e curajos: iata, insusi prim-ministrul a cerut de la tribuna in vazul poporului sa vina dusmanii(locali) sa-i numere ouale; e cat se poate de clar ca e curajos.

Romanca e modesta:”cat dai, bre Ahmed, o pereche de ciorapi trei-sferturi…Hai ca merge si-asa, dar sa stii ca numai un sfert de ora”.

Romanul are simtul dreptatii:eroul lui national este haiducul si de aceea cand ajunge intr-o pozitie inalta ia de la bogati(in cazul de fata contribuabilii) si, cum e firesc, da la saraci(adica lui, caci chiar era sarac lipit pamantului cand a intrat in politica).

Romanul este cumpatat si strangator: strange telefoane mobile(de prin buzunare) strange ochi de pisica(din asfaltul inca neuscat al drumurilor), strange cabine telefonice(stiti cum merg astea pe post de cotet de gaini?), strange vile(fire de colectionar) strange guri de canal(si daca dupa aceea cazi tu in el, e vina lui ca „esti prost de dai in gropi”?!, strange damigene, strange televizoare, frigidere si masini la mana a doua de pe strazile vestice, strange spagi(e vina lui ca vrea omu” sa mai dea cate un cadou, la primarie, la vama, la spital, la gradinita din colt, la sectia financiara, la compania de electricitate, la politie, la preoti, la muncitorii care asfalteaza, la ziar, la hingheri, la partid, la guvern, in fine, mai peste tot unde trebuie sa te simti), mai strange si cate un Tonitza sau Brancusi(nu poti sa mergi la premier cu orice, nu?-si pe urma astea, conform legii, nu se declara la venit), mai strange si cate opt-noua milioane de dolari de pe la vreo intreprindere de stat(” In God we trust „ , mai un pix de la patron, mai o suma de la amatorii de FNI si Caritas…

Romanul are o tara eterna si sublima, un suflet fabulos(sau spirit?), si daca n-ar fi fost asa, ai mai fi aici?

Si-au lasat amprenta↓

Name* Mail* Blog