„ Nimeni nu este perfect. Daca indepartezi oamenii din cauza micilor greseli vei ramane singur pentru totdeauna . Judeca mai putin, iubeste mai mult! ”
Este usor de zis, nu? Insa, cand ti se greseste prea mult nu poti avea pretentia ca inima sa iubeasca mai mult de teama faptului ca vei ramane pentru totdeauna singur.
Singur sau incojurat de oameni naspa? Asta-i intrebarea…
Pai decat inconjurat de oameni naspa care iti gresesc in mod constant…. mai bine singur. Cel putin eu asta as prefera de as avea parte doar de oameni naspa.
Deci… iertam greselile mici, dar daca sunt multe.. Gata!
Am inteles.
Pai, din punctul meu de vedere, chestiile mici adunate duc la destramari si indepartari. Mie daca mi se greseste in mod repetat, inevitabil si instinctiv ma indepartez.
Nu pot sa spun decat ca ai dreptate… Cred ca e un mecanism primar de aparare sa te indepartezi de lucrurile care-ti fac rau, chiar daca e un rau mai mic. E ca la virusi: iti creezi anticorpi.
Din pacate nici eu nu pot iubi oricum. Unii prefera sa fie martiri..
Imi place psihologia acestui indemn, „Judeca mai putin, iubeste mai mult.” Dar sa se merite si acea dragoste/iubire.
De acord cu tine, din nou. Nu poti iubi mai mult cand ti se greseste mult!
Dacă ar face și ceilalți cu noi la fel cum ar fi?