Sunt un om credincios, nu-mi toc genunchii in biserici, cred ca Dumnezeu te asculta de oriunde-ti inalti rugaciunile, nu doar din biserica; nu inalt Slavi si pacatuiesc des. Asta ma face om, nu?
In fine, uneori credinta imi este este pusa la incercare grav de tot. Ajung sa vad numai negru in viitor, ma lupt cu victimizarea si cu impresia ca cineva acolo Sus are ceva cu mine, ca undeva in viata asta am gresit atat de tare incat acum platesc urat. Binenteles ca exagerez, nu mi se intampla lucruri asa de grave dar uite ca ma comport de parca as fi un nepastuit al sortii. 
Ma linistesc in timp si inteleg ca nimic nu este perfect( fecioarele sufera de perfectionism, in tot si-n toate… ), ca din ups and downs e facuta viata, c-am fost obisnuita cu binele si in fata raului stramb din nas si bat isteric din picioare. Pricep matur totusi ca nu totul depinde DOAR de noi, unele lucruri depind de altii si/sau de El si unele corespund planului celui de Sus; asa invat ca trebuie sa accept tot ceea ce mi se intampla, pentru ca noi insine uneori dam nastere si intensificam situatiile pe care le traim.
Da, se pare ca mai am de invatat ca incercarile sunt cel mai important motor pentru evolutia spirituala si ca, pentru a trai in armonie cu tine si cu lumea, tot ce trebuie sa fac este sa abandonez si sa spui “Asa trebuie sa fie!”.
E uite ca si eu sunt prapastioasa ca tine dar nu imi si revin la fel ca tine deci tu stai bine
El e sus si are grija sa ne redreseze la timp cred eu. Spor si bafta stiu ca acum ai nevoie
Am toate resursele pentru a-mi reveni.
Multam, chiar avem nevoie!
Asa e scris chiar avem un destin draga mea
Relax.
Eu cred ca doar ne nastem cu un destin dar care poate fi schimbat prin alegeri si decizii. Am sa ma relaxez cand e gata totul.
)
Momente din astea avem cu totii important e sa avem ceva de invatat din toate incercarile vietii si sa ne ridicam