Pornind de la cunoscutele volume Conversatii cu Dumnezeu, pe care vi le recomand sa le cititi, ajung la propria-mi parere despre „Ce inseamna Dumnezeu„, si cred ca vin in „contradictoriu” cu ceea ce ni s-a implementat de mici.
Ce inseamna Dumnezeu?
Ce inseamna Dumnezeu, nu ce este Dumnezeu, caci nu este – dar totusi este. Eh, ametit, nu? Asta o prindeti din cartile respective! 
Pentru fiecare in parte, credinta inseamna ceva, altceva sau nimic. Credinta, pentru mine, nu (mai) are nici o legatura cu ceea ce inseamna ” biserica zilelor noastre „, cumulat cu preoti si… “slujitori”. Astea au ramas in copilarie, cand inca, credeam, cand aveam mintea inchisa si ochii plecati in pamant. Sa-ti fie frica, sa asculti, sa ai grija la consecinte caci vei fi PEDEPSIT!
Toate actiunile oamenilor sunt motivate la nivelul cel mai profund de una din cele doua emotii – frica sau dragostea.
Credinta, nu religia, sa nu confundam, ti-o porti in diferite forme. Credinta mea este intradevar in cineva acolo Sus, caci cred ca este cineva mai presus de noi, dar si in ce traim aici – acum. Nu ne-am creat singuri, nu suntem siguri in galaxie, iar mie ( mie, da? ), imi este clar ca exista cineva mai mare si mai puternic decat noi.
Eu ( eu, da?) sunt de parere ca doar atunci cand dai de o situatie in care nici o forma/forta umana nu poate face nimic ,si TOTUSI, acea situatie, „ca prin minune„, se „clarifica”, abia atunci incepi sa crezi sa exista cineva mai presus de noi, care intinde o mana de ajutor, cand e cerut, nu implorat si tarat, ci cerut din pura – REALA nevoie. A fost si cazul meu… Nu a fost nevoie sa ma tarasc in fata Lui, cum se spune ca TREBUIE sa o faci, nici sa-L implor, am cerut ajutor sincer, din reala nevoie, si l-am primit. Si continui sa-l primesc.
Uneori, cel mai bun mod de a iubi pe cineva şi cel mai mare ajutor pe care i-l poti da este de a-l lasa in pace sau de a-i da puterea de a se ajuta singur.
Nu-mi duc credinta la extrem, e acolo, e pentru mine, cat e, si e de ajuns si nu incerc pe nimeni sa creada in ce cred/spun/ce am trait.
Dumnezeu vine sub ce forma isi doreste fiecare! Nu mai impuneti unora si altora sa isi formeze o IMAGINE, caci acea imagine nici nu exista, nu clar si concis. Daca suntem dupa “chipul si asemanarea” lui, esenta e aceeasi? Si nu ma refer fizic. Suntem construiti din acelasi „material”, cu aceleasi indemanari si proprietati.
– Sub ce forma sau infatisare ai vrea sa apar?
– Sub forma sau infatisarea pe care o ai Tu cu adevarat.
– Aceasta ar fi imposibil, deoarece Eu nu am o forma sau infatisare pe care tu sa le poti intelege. As putea adopta o forma sau o infatisare pe care tu le-ai putea intelege, dar atunci toata lumea ar presupune ca ceea ce ei vad este unica forma sau infatisare a lui Dumnezeu, mai degraba decat una din multele forme sau infatisari ale lui Dumnezeu.
Dumnezeu putem fi noi, realitatea fizica, El este ceea ce este si ce nu este. I-am creeat o imagine de “parinte” care pedepseste si/sau rasplateste. Aceasta este o imagine antica si mistica ce cred ca trebuie adaptata!
Revenind la respect. Respectati credintele fiecaruia din jur, daca exista, la fel si daca NU exista. Nu e greu! Nu trebuie sa crezi in ce cred eu, si viceversa. Trebuie doar sa respectam alegerile fiecaruia, fara a le lua in bataie de joc asta. M-am trezit de multe ori luata in ras, astfel ca, m-am limitat si prefer sa-mi duc discutiile la nivel de “ dat din cap “. Discutiile despre credinta si politica sunt limitate in ceea ce ma priveste. 
Prefer sa le evit!
Daca tu crezi ca Dumnezeu este cel care creeaza si care decide toate lucrurile din viata ta, mai gandeste-te. Suntem liber arbitru, ati uitat? – asta e singura putere data de El si noi creem totul prin aceasta “functie”. Si asta ne e ” menirea „, de a creea, de a ne cunoaste, de a pune in practica.
Functia lui Dumnezeu nu este sa faca sau sa desfaca circumstantele sau conditiile vietii tale. Dumnezeu te-a creat pe tine dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Tu ai creat restul prin puterea pe care Dumnezeu ti-a dat-o. Dumnezeu a creat procesul vietii si viata insasi asa cum o cunosti. Totusi, Dumnezeu ti-a dat liberul arbitru sa dispui cum vrei de viata ta.
Ce inseamna Dumnezeu ( pentru mine! ) ?
Dumnezeu pentru mine inseamna gand ( gandul e cel care da nastere tuturor lucrurilor ), experienta ( caci te formezi cu ajutorul lor ), OAMENI ( care inseamna ajutor, bunatate, respect si loialitate ). Asta-i forma MEA. In astea gasesc Dumnezeul.
Nu cred in coincidente si nici in destin, si cred ca drumul in viata ni-l facem noi singuri, prin propriile alegeri, propria gandire, DAR si cu putin ajutor. Daca admitem ajutorul uman, de ce nu si pe cel “dumnezeiesc”? Pentru ca e palpabil cel uman, nu? Dar nu tot ce e palpabil te si poate ajuta. Pentru asta… citeste cartile! 
Sufletul îţi vorbeşte prin sentimente. Ascultă-ţi sentimentele. Urmează-ţi sentimentele. Preţuieşte-ţi sentimentele!
Sunt foarte faine cartile, depinde cum le interpretezi acum
Sa citesti si celelalte carti ale autorului, iti vor placea.
Asa e.
Unii merg pe partea religioasa, altii pe cea spirituala si de intelegere. Deja am in wishlist cateva din celelalte carti! 