Conversatii cu Dumnezeu. Ce inseamna Dumnezeu?

Pornind de la cunoscutele volume Conversatii cu Dumnezeu, pe care vi le recomand sa le cititi, ajung la propria-mi parere despre „Ce inseamna Dumnezeu„, si cred ca vin in „contradictoriu” cu ceea ce ni s-a implementat de mici.

Ce inseamna Dumnezeu?

Ce inseamna Dumnezeu, nu ce este Dumnezeu, caci nu este – dar totusi este. Eh, ametit, nu? Asta o prindeti din cartile respective! :D

Pentru fiecare in parte, credinta inseamna ceva, altceva sau nimic. Credinta, pentru mine, nu (mai) are nici o legatura cu ceea ce inseamna ” biserica zilelor noastre „, cumulat cu preoti si… “slujitori”. Astea au ramas in copilarie, cand inca, credeam, cand aveam mintea inchisa si ochii plecati in pamant. Sa-ti fie frica, sa asculti, sa ai grija la consecinte caci vei fi PEDEPSIT!

Toate actiunile oamenilor sunt motivate la nivelul cel mai profund de una din cele doua emotii – frica sau dragostea. 

Credinta, nu religia, sa nu confundam, ti-o porti in diferite forme. Credinta mea este intradevar in cineva acolo Sus, caci cred ca este cineva mai presus de noi, dar si in ce traim aici – acum. Nu ne-am creat singuri, nu suntem siguri in galaxie, iar mie ( mie, da? ), imi este clar ca exista cineva mai mare si mai puternic decat noi. 

Eu ( eu, da?) sunt de parere ca doar atunci cand dai de o situatie in care nici o forma/forta umana nu poate face nimic ,si TOTUSI, acea situatie, „ca prin minune„, se „clarifica”, abia atunci incepi sa crezi sa exista cineva mai presus de noi, care intinde o mana de ajutor, cand e cerut, nu implorat si tarat, ci cerut din pura – REALA nevoie. A fost si cazul meu… Nu a fost nevoie sa ma tarasc in fata Lui, cum se spune ca TREBUIE sa o faci, nici sa-L implor, am cerut ajutor sincer, din reala nevoie, si l-am primit. Si continui sa-l primesc.

Uneori, cel mai bun mod de a iubi pe cineva şi cel mai mare ajutor pe care i-l poti da este de a-l lasa in pace sau de a-i da puterea de a se ajuta singur.

Nu-mi duc credinta la extrem, e acolo, e pentru mine, cat e, si e de ajuns si nu incerc pe nimeni sa creada in ce cred/spun/ce am trait.

Dumnezeu vine sub ce forma isi doreste fiecare! Nu mai impuneti unora si altora sa isi formeze o IMAGINE, caci acea imagine nici nu exista, nu clar si concis. Daca suntem dupa “chipul si asemanarea” lui, esenta e aceeasi? Si nu ma refer fizic. Suntem construiti din acelasi „material”, cu aceleasi indemanari si proprietati.

– Sub ce forma sau infatisare ai vrea sa apar?
– Sub forma sau infatisarea pe care o ai Tu cu adevarat.
– Aceasta ar fi imposibil, deoarece Eu nu am o forma sau infatisare pe care tu sa le poti intelege. As putea adopta o forma sau o infatisare pe care tu le-ai putea intelege, dar atunci toata lumea ar presupune ca ceea ce ei vad este unica forma sau infatisare a lui Dumnezeu, mai degraba decat una din multele forme sau infatisari ale lui Dumnezeu. 

Dumnezeu putem fi noi, realitatea fizica, El este ceea ce este si ce nu este. I-am creeat o imagine de “parinte” care pedepseste si/sau rasplateste. Aceasta este o imagine antica si mistica ce cred ca trebuie adaptata!

Revenind la respect. Respectati credintele fiecaruia din jur, daca exista, la fel si daca NU exista. Nu e greu! Nu trebuie sa crezi in ce cred eu, si viceversa. Trebuie doar sa respectam alegerile fiecaruia, fara a le lua in bataie de joc asta. M-am trezit de multe ori luata in ras, astfel ca, m-am limitat si prefer sa-mi duc discutiile la nivel de “ dat din cap “. Discutiile despre credinta si politica sunt limitate in ceea ce ma priveste. :)) Prefer sa le evit!

Daca tu crezi ca Dumnezeu este cel care creeaza si care decide toate lucrurile din viata ta, mai gandeste-te. Suntem liber arbitru, ati uitat? – asta e singura putere data de El si noi creem totul prin aceasta “functie”. Si asta ne e ” menirea „, de a creea, de a ne cunoaste, de a pune in practica.

Functia lui Dumnezeu nu este sa faca sau sa desfaca circumstantele sau conditiile vietii tale. Dumnezeu te-a creat pe tine dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Tu ai creat restul prin puterea pe care Dumnezeu ti-a dat-o. Dumnezeu a creat procesul vietii si viata insasi asa cum o cunosti. Totusi, Dumnezeu ti-a dat liberul arbitru sa dispui cum vrei de viata ta.

Ce inseamna Dumnezeu ( pentru mine! ) ?

Dumnezeu pentru mine inseamna gand ( gandul e cel care da nastere tuturor lucrurilor ), experienta ( caci te formezi cu ajutorul lor ), OAMENI ( care inseamna ajutor, bunatate, respect si loialitate ). Asta-i forma MEA. In astea gasesc Dumnezeul. 

Nu cred in coincidente si nici in destin, si cred ca drumul in viata ni-l facem noi singuri, prin propriile alegeri, propria gandire, DAR si cu putin ajutor. Daca admitem ajutorul uman, de ce nu si pe cel “dumnezeiesc”? Pentru ca e palpabil cel uman, nu? Dar nu tot ce e palpabil te si poate ajuta. Pentru asta… citeste cartile! :)

Sufletul îţi vorbeşte prin sentimente. Ascultă-ţi sentimentele. Urmează-ţi sentimentele. Preţuieşte-ţi sentimentele!