În ultimii ani am observat ceva interesant, de fiecare dată când un cont nu crește, când o postare nu performează sau când rezultatele întârzie să apară, algoritmul devine primul suspect. Cei cu, care lucrez imi zic ba: Algoritmul nu mă arată, mă limitează, îmi ascunde conținutul sau ca favorizează pe alții.
Uneori am impresia că algoritmul a devenit personajul principal al internetului. Un fel de entitate misterioasă care decide cine are succes, cine crește și cine rămâne invizibil. Și înțeleg de unde vine această percepție. Este mult mai ușor să dai vina pe ceva ce nu vezi decât să analizezi toate lucrurile care se întâmplă înainte ca algoritmul să intre măcar în ecuație. Pentru că adevărul este că majoritatea oamenilor nu pierd lupta cu algoritmul. Pierd lupta cu lipsa de structură!
Știu că nu este un răspuns la fel de spectaculos. Nu generează teorii, nu creează senzația că există o conspirație împotriva noastră. Dar după ani întregi petrecuți analizând conturi, strategii și comportamente de consum, am ajuns la concluzia că diferența dintre ceea ce cred oamenii și ceea ce se întâmplă în realitate este mult mai mare decât pare.
Observ foarte des conturi care postează fără un obiectiv clar. Astăzi o fotografie personală, mâine un citat, poimâine o ofertă, săptămâna viitoare un reel educațional. Apoi două săptămâni de pauză după care apare concluzia că algoritmul nu funcționează. Numai că algoritmul nu știe ce încerci să construiești dacă nici tu nu știi! Și poate că aceasta este una dintre cele mai importante diferențe dintre percepție și realitate. Oamenii văd algoritmul ca pe o forță care distribuie conținut.
Platformele îl văd ca pe un sistem care încearcă să înțeleagă cine ar putea fi interesat de acel conținut, dar sunt două lucruri complet diferite. Atunci când publici o postare, Instagram, LinkedIn sau TikTok nu se întreabă dacă te place. Nu au sentimente, nu au preferințe personale, nu există cineva într-un birou care decide că astăzi contul tău merită mai puțină atenție. Platformele urmăresc în principal comportamentul utilizatorilor.
Cât timp petrec oamenii pe conținut, dacă îl citesc, dacă îl distribuie, dacă îl salvează, dacă revin la el, dacă generează conversații. Și aici apare un lucru care nu este foarte confortabil de acceptat, de multe ori algoritmul nu ne respinge conținutul. Publicul o face!
Știu că sună dur, dar cred că este o nuanță importantă pentru că atunci când spui „algoritmul nu mă arată”, responsabilitatea este în exterior. Când spui „oamenii nu au rezonat cu mesajul meu”, apare posibilitatea de analiză și ajustare, și exact aici începe strategia.
Un alt lucru pe care îl observ foarte des este confuzia dintre reach și impact.
Trăim într-o perioadă în care numerele sunt vizibile peste tot. Vizualizări, like-uri, comentarii, distribuiri. Este foarte ușor să crezi că o postare care a ajuns la zece mii de oameni este automat mai valoroasă decât una care a ajuns la cinci sute. În realitate, lucrurile sunt adesea mult mai nuanțate. Am văzut postări cu reach modest care au adus clienți, colaborări și oportunități reale. Și am văzut postări virale care au generat foarte puțin dincolo de satisfacția momentului.
Problema este că algoritmul a devenit pentru mulți oameni măsura succesului. În loc să se întrebe dacă ajung la oamenii potriviți, se întreabă dacă ajung la suficient de mulți oameni iar cele două întrebări nu au același răspuns.
Cred că una dintre cele mai mari iluzii create de social media este ideea că succesul se întâmplă rapid, vedem conturi care cresc peste noapte, vedem reels-uri care explodează. vedem povești de succes prezentate ca și cum ar fi apărut din senin. Ceea ce nu vedem este infrastructura din spate. Nu vedem lunile sau anii în care cineva a testat formate. Nu vedem zecile de postări care nu au performat, nu vedem ajustările, nu vedem observațiile, nu vedem sistemul. Și atunci este foarte ușor să atribuim totul algoritmului. „A avut noroc.”, „L-a ajutat algoritmul.”, „A fost împins de platformă.”. Poate că uneori este adevărat. Dar de cele mai multe ori există mult mai mult în spate decât pare.
Din experiența mea, conturile care cresc constant nu sunt neapărat cele cu cel mai spectaculos conținut. Sunt cele care transmit un mesaj coerent pe termen lung, si aici cred că apare una dintre cele mai mari neînțelegeri. Oamenii caută trucuri, algoritmul recompensează consistența. Oamenii caută hack-uri, platformele caută predictibilitate. Oamenii caută scurtături, publicul caută încredere. Și încrederea nu se construiește într-o săptămână. Se construiește atunci când oamenii încep să știe la ce să se aștepte de la tine, atunci când mesajul tău devine recognoscibil. Atunci când există continuitate.
Mi se pare interesant că foarte multe conversații despre algoritm ignoră complet un element esențial: oamenii. În final, indiferent cât de sofisticată devine tehnologia, conținutul este consumat tot de oameni. Oameni care sunt obosiți, oameni care sunt ocupați, oameni care au sute de opțiuni în fiecare zi, oameni care decid în câteva secunde dacă merită să acorde atenție unui mesaj. Poate că întrebarea nu este „ce vrea algoritmul?”. Poate că întrebarea este „ce caută oamenii?”.
Pentru că în momentul în care începi să privești lucrurile astfel, strategia se schimbă complet, nu mai construiești pentru algoritm. Construiești pentru persoanele care vor ajunge în fața conținutului tău. Și cred că exact aici apare diferența dintre creatorii care se consumă constant și cei care construiesc sustenabil. Primii urmăresc fiecare fluctuație, fiecare update, fiecare modificare de platformă. Fiecare zvon despre algoritm. Cei din a doua categorie urmăresc în primul rând oamenii, observă întrebările pe care le au, observă problemele pe care încearcă să le rezolve. Observă tiparele de comportament, observă conversațiile. Iar platformele, paradoxal, ajung să recompenseze exact această abordare.
După atâția ani în digital, cred că algoritmul este probabil unul dintre cele mai neînțelese concepte din social media, nu pentru că este simplu. Nu este! Ci pentru că îi atribuim adesea mult mai multă putere decât are în realitate. Algoritmul poate amplifica, poate distribui, poate prioritiza, dar nu poate crea interes acolo unde nu există. Nu poate construi încredere în locul tău. Nu poate compensa complet lipsa unei direcții, și nu poate transforma un mesaj confuz într-unul relevant!
Poate că de aceea, atunci când cineva mă întreabă ce cred despre algoritm, răspunsul meu este aproape întotdeauna același. Algoritmul contează, dar mult mai puțin decât cred oamenii. Iar strategia, consecvența și înțelegerea publicului contează mult mai mult decât le acordăm de obicei credit.
Pentru că în spatele fiecărui algoritm există, până la urmă, ceva ce uităm foarte des: oameni care aleg, în fiecare zi, ce merită atenția lor și ce nu.
