Mi-e mintea prinsă într-un tic și nu mă pot elibera!!! E vorba despre mult folositul ” știi ” ,tic verbal pe care îl am de mulți ani și pe care prietenii din obișnuită nici nu îl mai bagă în seamă. De aș putea face și eu asta …
Am observat și la Delius un nou tic verbal ,” și asta ” de care desigur ea nu este conștientă și pe mine tare crunt mă amuză!! A.nu are nici un tic verbal în schimb are un tiv nervos,același ca al tatălui meu, dresul vocii când sunt iritați.
Ticurile, se instalează brusc și da, sunt greu de ținut în frâu.Ele sunt fie „moșteniri” de la părinți, fie simptome ale unor boli neurologice, sau „arme” de luptă împotrivă stresului şi da, pot fi stăpânite cu efort, însă de multe ori „recidivează” mai intens. Dacă nu stau în spatele anumitor boli neurologice grave, ticurile în sine sunt „benigne” și nu amenință sănătatea, însă sunt inestetice și afectează calitatea vieții, asta e evident!
Never drop a tear for someone who will never make you smile.
Nu am crezut că voi ajunge să regret atât de tare faptul că am ajutat pe cineva şi nu credeam că voi ajunge să spun/cred că timpul acordat acelei persoane a fost timp pierdut…. Pe zi ce trece mai descopăr un om fals, mai descopăr o minciună, o scuză penibilă şi-un caracter defect! Oameni buni, să începem TOŢI să facem asta , măcar să fim toţi în pas cu moda. :)
Sunt scârbită de comportamentul anumitor persoane,persoane cărora doar binele le-am vrut, persoane alături de care am stat şi când nu-mi era mie bine ,fizic sau psihic! Sunt scârbită de pretexte şi scuze puerile, sătulă de învârtitul pe deget, sătulă de …perle şi glumiţe cretine, menite să te atingă unde doare mai tare, sătulă de oameni care nu sunt nici pe jumătate pe cât spun şi arată că sunt.
