Primita pe mail:
„Subsemnatul, va aduc la cunostinta hotararea irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o am acum abuziv.
Dupa o analiza amanuntita a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta. Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor. Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca. Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel. Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.
Am fost „inspirată” de o discuţie avută cu NightOn despre o persoană de pe o reţea de socializare şi-am observat cât de tare îmi displac oamenii fățarnici, cu n`şpe mii de fețe, oamenii care creează un personaj dincolo de monitor și care nu sunt capabil să fie EI; oamenii care reușesc să te facă să ai o anumită imagine despre ei, care sunt tupeişti (uneori peste măsură) și care te dezamăgesc în momentul în care stai de vorbă față în față… Nu voi putea niciodată să îi înțeleg! NU vorbesc de oamenii timizi care după ceva timp îşi revin din timiditate şi sunt ei, ci la oamenii care dezvoltă ” a treia personalitate „, care mint că sunt, că fac, că dreg şi de fapt sunt fix opusul!
Veți spune că unii din ei așa își creează un scut de protecție dincolo de monitor, veți spune că așa procedează toţi oamenii timizi și ar trebui să-i miroşi de la bun început însă… eu nu cred că asta fac TOŢI.
Cu fericire anunţ că sunt mult entuziasmata posesoare a unui D-SLR Nikon D3100! Deja am început să-l puric, să-i învăţ funcţiile şi să-mi invit prietenii la „împuşcături”. Sunt extrem, eeeextrem de încântată, aveam nevoie de o fericire de acest gen şi a venit fiiiix la timp. Să-l stăpânesc sănătoasă şi să-l folosesc cu multă inspiraţie! :D
Poze?Doar una neinteresantă. :”>
