Mi-a trimis ieri Diana o povestioara pe cat de frumoasa pe atat de ancorata de realitate, o povestioara care m-a dus cu randul la anumite persoane din trecutul meu… Am parcurs rand pe rand in gand etapa cu etapa si am realizat ca oricat te-ai chinui sa fii acolo pentru cineva, sa il redresezi, sa ii deschizi ochii aratandu-i ca/cat greseste, ca oricat de strans ai fi de cineva, sentimentele ,PER COMPLET, nu vor fi NICIODATA impartasite. Iata povestioara ce poate ajunge si-n privirile persoanelor care uita, care pleaca, care dezamagesc:
” Pentru prietenele mele
O femeie statea asezata pe canapea, band ceai cu gheata cu mama sa. In timp ce vorbeau despre viata, casatorie, responsabilitati si obligatii ale adultilor, mama, invartind cuburile de gheata din pahar, se uita fix la fiica sa.
„-Niciodata sa nu-ti uiti prietenele”, o sfatui, invartind frunzele de ceai din fundul paharului. Ele vor deveni de fiecare data mai importante odata cu trecerea timpului. Nu conteaza cat de mult iti iubesti barbatul, nu conteaza cat de mult iti iubesti copiii pe care ii ai, vei avea nevoie de ele. Aminteste-ti sa iesi cu ele mereu, sa faci lucruri impreuna cu ele. Aminteste-ti ca atunci cand spun prietenele tale, ma refer la TOATE femeile, prietenele tale, fiicele tale si toate celelalte femei care sunt legate de tine. Vei avea nevoie de ele. De femei intotdeauna vom avea nevoie”.