Ce urâtă este viaţa când te trezeşti ( foarte ) dimineaţă timp de 5 săptămâni. Am crezut că nu mai prind ziua în care tot apartamentul va arăta BINE, când nu voi mai auzi zgomote în pereţi de la 6 dimineaţa, când nu va fi totul cu fundul în sus, când nu voi mai găsi praf la tot pasul, când nu-mi voi mai auzi numele strigat atât de des şi TARE!!
Ştiu că foarte mulţi dintre voi nu-l suportaţi, însă mie Mihai Bendeac îmi place ” groaznic ” de tare !! Pur şi simplu ştie cum să smulgă (măcar) un zâmbet de pe feţele celor ce-l citesc.
În fine, azi nu am mai râs. De ce!? Citiţi voi:
Acum câteva săptămâni am participat cu ai mei foşti colegi de facultate la un Cerc Ştiinţific. De fapt ar trebui pus între ghilimele pentru că n-a fost chiar un Cerc Ştiinţific ci mai mult o panaramă! Ne-a pus să ne pregătim, să venim frumos îmbrăcaţi că na era vorba de o prezentare serioasă, să facem prezentări ppt şiii de-ar fi să povestesc totul mi-ar trebui 10 pagini aşa c-am să sar la partea interesantă. Pe lângă faptul că ne-am bătut capul N zile cu nişte traduceri din engleză în română extrem de CRETINE ( bubule, ştiu că tu mă înţelegi. ) cu termeni chimici de tot shitul, că şi-a bătut joc de un coleg la modul porc punându-l să scrie pe tablă porcării, am avut parte apoi toţi de-o bătaie de joc că deh suntem mici şi fraieri. Am primit note mari ce-i drept, doar de 10 ( MERITATE la cât chin a fost pe noi. ) şi preeeeeeemii în … cărti de-ale profului nevândute desigur. l-) Iniţial m-am bucurat, cărţile fie ele şi de chimie sunt binevenite.