Nu e pentru nimeni un lucru nou faptul că îmi place să dăruiesc fericire, nu?
Luați-vă număr de ordin pentru că astăzi împart, din nou, zâmbete! Să nu vă speriați când cu viteza luminii se vor îndrepta spre voi, așa își fixează ele punctul pentru a ochi BINE. Hooop că tot vorbim, vine unul copilăresc şi ştrengar:
Fara noima…..
Sorb din cafea si imi iau usor dar sigur doza zilnica si considerabila de energie, ma uit pe geam – soarele zambeste parca sictirit dar si asa arunca un strop de optimism. Asta va fi o zi BUNA, clar!
Nici nu-mi pasa de ce va veni, de ce mi-ar pasa? Ce trebuie sa vina, vine si fara sa astept eu si fara sa tocmesc cu punct si virgula planul perfect. Viitorul e aproape si totusi departe de AICI asa ca profit de…. ACUM! Profit halzie de ultimele linguri de cafea dintr-o cutie ce acum cateva zile era plina, de praful de zahar brun; profit chiar si de durerea asurzitoare de cap care oricum la un nou val de cafea se stinge!?
Luna aprilie e plină de sărbătoriţi şi culmea e că multi dintre ei îmi sunt extrem de dragi; pe 18 va fi ziua drăgulicei mele, pe 30 fi ziua celei cu care mi-am împărţit copilăria, pe 7 a fost ziua tatălui meu iar acum pe 14 este ziua mamei mele căreia de dimineaţă, din oră în oră, o sun şi îi spun că o iubesc. De regulă îi spun doar o dată în zi, astăzi însă o voi ” enerva ” tooooooooooată ziua…
Mi-am bagat zilele trecute nasul in pozele vechi, vechi de 5 anisori si s-a lasat cu lacrimi!?
Pe langa faptul ca m-am revazut cu parul extrem de scurt ( comparativ cu lungimea de acum ) si la 65 de kg ( fata de 52-53 de acum ), am gasit prima NOASTRA poza si da-i bocet…. de fericire dragilor! Simt ce simteam si atunci, aceeasi fluturasi in stomacel si acelasi tremurici in degete, dupa 5 ani aceleasi sentimente dar cu un plus de iubire.
