Vorbeam zilele trecute cu o persoana foarte apropiata mie de ” ciudateniile ” vietii, de cat de mult ni se poate schimba viata, de la an la an…
Mi-a zis pe sleau, cum si prefer sa mi se spuna, ca mi-s omul trecutului. In sensul ca sunt prinsa de trecut si ma tin de el. Nimic deranjant in asta, pentru ca asa si este. Eu nu stiu sa-mi iau ramas bun de la etapele care se termina, nici de la oamenii care prefera alt drum, poate pentru ca m-am implicat PREA mult… Stau prin preajma, ma razgandesc in privinta oamenilor, flutur steagul pacii, si… e gresit. read more
