Ma uit in urma si mi-e greu sa inteleg cand au trecut 6 ani? Unde s-au dus acesti 6 ani? S-au dus ca pe partie – extrem de repede, prea repede!? 6 ani in care am fost surprinsa in fiecare zi, nu doar cu/de calitati ci si cu defecte, dar cand balanta trage spre calitati restu`mi par minuscule!
Nu am crezut o clipa ca dupa ce va plecat A. voi avea o saptamana criminala din toate punctele de vedere, ca intr-o saptamana voi dormi atat de putin, ma voi stresa si enerva atat de mult si ca voi fi „fericita” posesoare a cearcanelor! Totusi, stiu ca ar fi fost si mai si de nu aveam sprijin moral din partea Corinei, e clar.
Mi-am jurat ca nu-l voi mai bate in veci la cap cu ceea ce face, mi-am jurat c-am sa-mi dau peste gura cand imi va mai veni sa spun ceva pentru ca acum inteleg MAI bine cat e de greu sa faci ce face el…
