….și pentru asta vă MULȚUMESC!
Da, mulțumesc celor ce m-au jignit, mulțumesc celor care (mi) s-au dat drept prieteni și nici o clipă nu au fost, mulțumesc celor care mi-au zâmbit în față și m-au vorbit când am întors spatele, celor ce m-au mințit, celor ce m-au abandonat, celor care nu și-au ținut promisiunile, celor care…. mi-au greșit o dată și încă o dată! Datorită lor sunt cea de astăzi, datorită lor am ajuns să simt mult dar să arăt puțin, datorită lor sunt mai indiferentă, mai puternică, mai sănătoasă psihic.
”Eroi mei sunt cei care au supravietuit facand greseli, dar care s-au refacut in urma lor„.
„ Dintr-o minciună se nasc o sută. ” – adevărat. În ultima vreme am aflat lucruri pe care uneori îmi zic că mai bine nu le aflăm pentru a mai putea privi persoana respectivă în ochi.
De ce unii oameni mint când nu ar trebui? De ce ascund lucruri faţă de oamenii pe care chipurile îi iubesc? De ce când unele chiar nu îşi au rostul?De teama moralei? De teamă că ni se va spune un adevăr care doare? Ştiu că toţi minţim, că este o caracteristică universal umană, fie că este vorba despre o persoană bună care spune o minciună pentru a nu răni sentimentele cuiva, fie că vorbim despre minciuni distructive, toţi minţim dar unele persoane mă lasă literlamente mască şi mi-e ciudă că aflu c-am fost minţită după ce am ” înghiţit ” găluşca.