De cateva saptamani sunt numai in plimbari. Ati tinde sa spuneti ca sunt o norocoasa insa nu-s nici pe departe! Un singur lucru m-a incantat, faptul ca am fost acasa si mi-am vazut familia. In rest, treburi, treburi si iar treburi! Nu am avut timp nici sa respir iar acum mi-s mai rau ca un zombi.Mi-s insa fericita ca mi-am vazut parintii si nepotica, ce s-a smecherit rau de tot, ce gangureste si sta in fundulet. Deja ne simtim lipsa, eu rasuflu cu greu, ea plange de cand am plecat….
Acasa m-a asteptat EL cu un superb trandafiras, cu bradutul facut si cu ,cadouasul de Craciun. Puteam oare avea o primire mai frumoasa?
….si canta in scarile blocurilor.
Dupa amiaza am fost trezita de un sunet de vioara si ma gandeam ca din nou vecinul de sus ia lectii, insa mare mi-a fost mirarea cand am iesit pe holul scarii sa realizez ca cineva canta la ultimul etaj.
De fapt, cobora un etaj canta o piesa, alt etaj alta piesa si-a ajuns si in dreptul usii noastre unde mi-a incantat sufletul si simturile nu cu una ci doua cele mai frumoase piese! Va dati seama?Am avut parte de un concert absolut minunat in fata usii mele. Am stat si l-am privit, am stat si l-am ascultat inmarmurita! Stateam cu telefonul in mana dar simteam ca e in plus, nici nu am mai apucat sa-l inregistrez…
La sfarsit mi-a zis frumos ca nimeni nu l-a mai ascultat cantand in picioarele goale; nici nu am realizat ca stateam asa in fata usii!!!? Trecand peste, am fost singura de pe scara care realmente l-a auzit si-a iesit, singura ce l-a si ajutat cu ultimii maruntei. Mi-a fost jena sa-i ofer atat de putini bani insa si pentru aia am primit cel mai sincer dar dureros zambet.