Ghici cine s-a intors?

Noi, evident! Am agățat soarele de tren, am furat câteva grade cu plus și am revenit în București să topim ușor zăpada…. NOT. Știu că mulți ne-au crezut nebuni pentru că ne-am pornit la drum fix când s-a anunțat cod portocaliu de ninsori, însă când trebuie să pleci… trebuie!

Uite că nu am pățit nimic, am plecat cu optimism, trenul a venit la timp, întârziere la sosire a avut însă nu de sute de minute, cald a fost iar  Moș Ene și-a făcut repejor simțită prezența! Am revenit APROAPE întregi, spun aproape pentru că am devenit de câteva zile o adevărată răcitură. Cât am stat la ai mei am dus o adevărată luptă cu nămeții de zăpadă din curte și de pe trotuar, nu de alta dar chestia cu amenzile chiar se aplică. Prin urmare după două zile de mânuit lopata, de transpirat și de febră musculară m-am ales cu o frumoasă și strălucitoare răceală. M-a prins chiar când mă “lăudăm” că anul asta nu am reușit să răcesc deloc drastic.

Zilnic îmi “cântă” suav nasul, mă acompaniază cu ardoare febra și mă las fascinată de durerea din gât! Ah… numai dor de o astfel de răceală nu îmi era. În fine,  sunt fericită că mi-am văzut părinții, frățiorii și mult adorata nepoțică cu 3 noi dințișori și cu o energie debordantă  ( se trage din familie ). Acum că am revenit pot liniștită să lucrez și ,evident, să vă citesc și blogurile!

V-aș țuca așa de revedere însă n-aș vrea să împărțim răceală.

Si-au lasat amprenta↓

Name* Mail* Blog