Fragment: Viata pe un peron

Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren…

Adevarat! Viata noatra e alcatuita din „asteptari”. Asteptam un tren; uneori il prindem, uneori il pierdem, alteori il lasam sa plece si apoi asteptam altul mai „gol”, mai… luxos. Trenurile vin si pleaca iar noi ramanem asteptand pentru ca, pana la urma, aceste asteptari sunt, de fapt, sperantele noastre care ne dau puterea sa mergem mai departe iar peronul este insasi viata noastra.

Si-au lasat amprenta↓

Name* Mail* Blog