” Aseara, am trait una dintre cele mai dureroase experiente ale vietii mele. Eram in market-ul de cartier, unde stand-ul de branzeturi este langa cel de dulciuri. Ma uitam la o rotita de cascaval. Am auzit discutia:
– Te rog, mama, voi fi buna si cuminte. Te rog!
– Nu avem bani, astia sunt! Daca iti iau bomboanele astea, nu mai avem bani de paine.
Instinctiv am intors capul. O femeie simpla, imbracata saracacios, dar curat, cu o pustoaica blonda, cu ochi mari albastri.
– Te rog,ai promis ca anul asta va veni Mosul si ne va aduce bunatati….
Stateam inlemnita, cu rotita de cascaval in mana. Copila tinea in mana o punguta cu dropsuri. O priveam si nu-mi venea sa cred, ca povestile pe care le auzisem erau adevarate. Copilul a lasat punguta cu bomboane pe raft si, trasa de mama-sa a plecat mai departe. M-am intors, teleghidata, spre standul cu dulciuri. Punguta cu bombonele, pe care o tine copila in mana, costa 1,50 lei. Am inghesuit dulciuri in cos si, inevitabil, in drum spre casa de marcat, am trecut pe langa standul de carne. Femeia respectiva si copila, care se zgaia in geamul de prezentare a produselor.
– Opt felii de parizer! a spus si a continuat „Subtiri”
Mi-a stat inima-n loc. Am cerut celeilalte vanzatoare un baton de salam de vara si unul de pastrama de porc. Am ajuns la casa inaintea lor. Imi inotau ochii in lacrimi. Le-am asteptat afara, in fata marketului. I-am intins sacosica cu dulciuri copilei blonde:
– A trecut Mos Craciun pe aici si ti-a lasat sacosica asta la mine, pentru ca tu erai in magazin.
Copila, a intors ochiii ei mari si albastri catre mama-sa, intrebatori. Iar femeia a dat din cap aprobator.
– Vezi, mama, ca exista Mos Craciun! a exclamat.
Priveam muta de emotie, ma durea si ma bucuram in acelasi timp. Domnilor guvernanti, v-ati marit pensiile, dar pentru copilutii astia ce-ati marit? Foamea? Frigul? Nimicul? „
via Facebook
Mi-a rupt sufletul
Am ramas fara cuvinte mi-e mila de oameni care sunt in astfel de situatii
Unii nu stiu sa inchida usa dupa ei nici daca le lipesti eticheta sau le-o legi de picior. Altii nu stiu sa o deschida nici daca le-o trantesti de nas. Noi, astia care ne pricepem la usi, stim cand sa le deschidem ca sa aerisim si cand sa le inchidem ca sa pastram caldura. Si mai ales, we are the key keepers ??
Traim intr-o lume in care unii oameni plang cand pierd telefoane mobile ?i cand li se strica ma?inile, dar care n-au niciun regret atunci cand pierd un prieten, un om care i-a iubit, care le-a fost alaturi ?i cu care au impar?it momente bune ?i clipe triste.