Lucrurile care par banale pentru altii, fac diferenta pentru mine.
Câte doi străini, despărţiţi doar de un paravan, au primit două întrebări aparent simple. Răspunsurile lor contrastante demonstrează cât de puţină atenţie acordăm lucrurilor mărunte ale vieţii și cât de valoroase devin acestea în momentul în care le pierdem.
„Dacă ţi s-ar putea îndeplini o dorinţă, ce ai cere?” și „Ce te face fericit(ă)?” Acestea sunt întrebările pe care iniţiatoarea proiectului, fotografa spaniolă Paola Calasanz, le-a adresat participanţilor. Surpriza a fost aceea că dincolo de paravan se aflau pacienţi care se luptă cu cancerul și membri ai familiei lor.
Primii care răspundeau erau voluntarii sănătoși. Ei îşi doreau lucruri la care aspiră majoritatea celor a căror viaţă nu este pusă în pericol: de la obţinerea locului de muncă mult visat sau o notă bună la un examen pentru care a învăţat din greu, până la călătorii prin lume.
Apoi le venea rândul participanţilor cu cancer, iar răspunsurile lor i-au impresionat profund pe cei aflaţi de partea cealaltă a peretelui. Cristina, de 12 ani, suferă de leucemie. Ea a mărturisit că cel mai mult și-ar dori să poată merge. „Ceea ce mă face cea mai fericită este senzaţia aerului când îmi atinge faţa”, a spus aceasta, emoţionând-o până la lacrimi pe tânăra alături de care a luat parte la experiment.
„Dacă aș putea să îmi pun o dorinţă, mi-aş dori ca fiica mea să ducă o viaţă normală. Iar ceea ce m-ar face fericită ar fi să îmi petrec fiecare zi alături de cele patru fiice ale mele și alături de soţul meu, lucru pe care nu-l fac aproape niciodată”, a mărturisit Montse, o mamă de 38 de ani nevoită să își vadă fiica trecând prin același coșmar pe care l-a trăit și ea în urmă cu 14 ani: leucemie.
O parte dintre participanţi impresionează prin altruismul lor nemărginit, născut din experienţa unei lupte cu boli cumplite. „Mi-aș dori să nu mai existe boli în lume”, a fost dorinţa Nuriei, o fată de doar 14 ani, bolnavă de cancer osos. „Aș vrea să se găsească un leac pentru toate bolile din lume”, a răspuns Alba, care, la 18 ani, este diagnosticată cu limfom Hodking, un tip de cancer care atacă sistemul limfatic.
Experimentul, realizat cu sprijinul Asociaţiei Spaniole pentru Adolescenţi și Tineri cu Cancer, demonstrează cât de ușor sunt trecute cu vederea lucrurile aparent nesemnificative din viaţa și cum boala schimbă radical perspectiva. Tocmai de acceea, proiectul se încheie cu o concluzie care merită atenţie sporită:
„Nu apreciem viaţa până când nu simţim că o pierdem. Preţuiește lucrurile mărunte. Ele devin importante atunci când le pierzi.”
sursa : semneletimpului.ro
wow si noi ne plangem de „probleme”…… asta e lectie