Se spune că erau trei prieteni care îşi doreau să urce un munte pentru că în vârful lui trăia un bătrân plin de înţelepciune pe care îşi doreau să-l cunoască.La un moment dat au ajuns la o răscruce, şi fiecare a continuat să-şi aleagă drumul după cum îl îndemna sufletul.Primul a ales o cărare abruptă, ce urca drept către vârf. Nu-i păsa de pericole, dorea să ajungă la bătrânul din vârful muntelui cât mai repede!
Ai fost, eşti şi vei fi mereu..
„Good friends are like brothers and sisters you can choose.„
Alintatură noastră păşeşte astăzi cu grijă şi frică pe cifra 25. Noi o ţinem strâns de mână şi îi spunem că este oooook, cu ocazia asta intră şi ea în rândul celor maturi, doar nu va stagna întreaga viaţă la 14 ani, pardon, 24!?
Două inimi, un singur suflet!
Pe zi ce trece realizez mai mult şi mai mult că nu degeaba ne numim „surori„, că nu degeaba cei din jur spun că într-un mod ciudat dar plăcut semănăm; ne leagă mai multe decât credeam şi ne imaginam. Dincolo de neînţelegeri şi mici certuri – întâlnite în orice relaţie de natură umană de altfel, e atâta compatibilitate în tot ceea ce ne compune; nu ne mai miră nimic, nici când ne completăm propoziţiile, nici când ne citim gândurile, nici când ne sunăm FIX când simţim că ceva este în neregulă…

