Pe zi ce trece realizez mai mult şi mai mult că nu degeaba ne numim “surori“, că nu degeaba cei din jur spun că într-un mod ciudat dar plăcut semănăm; ne leagă mai multe decât credeam şi ne imaginam. Dincolo de neînţelegeri şi mici certuri – întâlnite în orice relaţie de natură umană de altfel, e atâta compatibilitate în tot ceea ce ne compune; nu ne mai miră nimic, nici când ne completăm propoziţiile, nici când ne citim gândurile, nici când ne sunăm FIX când simţim că ceva este în neregulă…
O iubesc şi ştie asta, ştie că nu-mi doresc decât să-i văd zâmbetul şugubeţ întreaga zi, să o ştiu bine fizic şi psihic; o iubesc aşa alintată cum e, cu întregile ei toane şi cu tot ce e ea… poate de nu era aşa, nici nu ajungeam unde suntem!? Ştiu când să-i acord timp şi spaţiu, ştie când să-mi acorde timp şi spaţiu şi nu (mai) sărim 3 m în sus de nu ne dăm un semn de viaţă; avem fiecare garanţia că suntem aproape una de cealaltă sufleteşte.
Împărţim de când ne ştim totul, de la pachete primite, la cadouri, de la ţigări la sticle de bere.. Am împărţit chiar şi acelaşi loc în ambulanţă, din păcate!
Amandouă detestăm să fim sufocate, detestăm să fim în mod constant întrebate “ce ai!??”, să simţim că avem o OBLIGAŢIE faţă de cineva de a da raportul. Suntem complicate şi complexe în aceeaşi măsură, ne plac puţine lucruri dar de calitate, avem puţini oameni aproape dar ,la fel, de calitate! Am început recent amândouă să facem curăţenie în vieţile noastre, să trăim clipa, să NE dăm o şansă, să nu ne mai agităm când şi pentru ce/cine nu (mai) trebuie şi să ne axăm mai mult pe NOI. Concluzia noastră? Ne este BINE… momentan.
Nu avem o relaţie perfectă, încă ne descoperim, încă ne enervăm una pe alta, încă ne supărăm însă dincolo de neînţelegeri simţim iubire! Micile neînţelegeri sunt fireşti, chiar necesare, pentru că suntem diferite la urma urmei.
E clar un lucru: nu mă simt de NIMENI legată aşa cum mă simt de ea!
Încă un strop şi păşim pe anul cu numărul 2. Doi ani de când ne chinui reciproc vieţile; “Doar 2 ani sisule ?? sigur socotim bine?” – mereu ne întrebăm mirate pentru că ni se pare c-a trecut ” o viaţă ” !
În fine, ştiţi povestea noastră aşa că tac şi spun… 21 fericit, lună de lună şi an de an să avem sisule!!!
I know you do the best you can
But when you need a helping hand
I’ll be there for my sister….
It doesn’t matter where you are
You could never be too far
I’ll be there for my sister!!!!
Prietenii sunt cei care rămân cu tine chiar dacă te cunosc.
Mai fetelor ma faceti sa plang pe aici pe la birou ! Uff ! Sa traiti si sa fiti sanatoase ! Va tzuk pe amandoua!
Cum sa plangi?Vezi ca nu am servetele, da?
) Traim ca ne enervam una pe alta, e un MUST! Multumim, te tucam si noi, una pe un obraz alta pe celalalt. 
va invidiez
Daca e intr-un mod placut atunci e bine!
ce frumos……. ouuuuf!!!! Prieteniile sunt asa de frumoase!!!
Si atat de rare in acelasi timp..
Aiaiaiiii sisule,ce melodie!
Sunt cea mai norocoasa si fericita ca te am in viata mea! Imi doresc ca cei aproape 2 ani care ne leaga sa se inmulteasca! Ti iubesc most!
Se potriveste!
Tu most, eu more!!!
Felicitari fetelor, va doresc inca multi, multi ani de prietenie!
E ceva deosebit prietenia voastra si imi da sperante ca si acum, la varsta asta, iti poti gasi prieteni buni. Dupa cateva experiente neplacute ma gandeam ca in afara de prietenii din copilarie si liceu, nu te poti baza pe nimeni, credeam ca dupa 20 de ani nu se mai pot face prietenii bune. Voi imi demonstrati ca gresesc. 
Si ma bucur.
Din ce am vazut si tu cu Raluca aveti o relatie speciala deci poate fi si aceasta o dovada ca exista, nu?
Este adevarat ca atunci cand eram mici si eram lipsiti de orice rautate si invidie prieteniile erau mai legate si mai pure insa atunci eram si mai naivi…
Da, asa e. Cu Raluca ma cunosc de doar un an si ne impacam excelent, chiar daca ne despart multe: varsta, distanta…Si in curand distanta va fi si mai mare, ea va pleca in Belgia.
De ce zici ca varsta va desparte? Nu inteleg…
Imi pare rau ca va pleca si mai departe, stiu cum e si sper sa nu se intample cum s-a intamplat si in cazul meu cand cea mai buna prietena la acea vreme s-a ” zbatut ” mult prea putin pt.ca relatia de prietenie sa mearga.
Pai este o mare diferenta de varsta: eu am 25 de ani, ea doar 19.
Dar bine, pana acum nu au fost deloc probleme, e si ea matura, sunt si eu copilaroasa, cred ca ne-am intalnit pe la mijloc, pe la vreo 22 de ani. 
Da, se pare ca in zilele noastre prea des apare problema “prieteniei la distanta”. Nici nu mai stiu de cate ori o prietena foarte buna mi-a plecat…cea mai buna prietena din copilarie (am pastrat legatura cativa ani buni, dar acum deja nu mai merge), cea mai buna prietena din facultate + alte si alte prietene.
Diferenta de ani nu mi se pare mare si in plus daca are 19 si gandeste de mai multi e si mai bine.
Pentru astfel de momente trebuie sa ne pregatim si cand ne “aruncam” intr-o relatie sa fim constienti ca ceva mai devreme sau mai tarziu va aparea!
Ma, adevarul e ca si sor-mea e aiurita, ametita, fraiera uneori si chiar enervanta, dar tot o iubesc…asa bleguta cum e cateodata
.
Vorbesti de surioara de sange sau cea de suflet, habiba?