I do. :)
E trist sa vezi ca oamenii sunt atat de preocupati de EI, de ceea ce li se intampla LOR incat uita de cei din jur, uita sa intrebe de le e bine, le e rau, uita sa intrebe DE CE le e/sunt asa… uita uita, si majoritatea care uita se numesc prieteni, din pacate. Sunt multi ce-au fost obisnuiti prost, s-au obisnuit sa fie intrebati doar ei de sanatate, s-au obisnuit sa aiba ei un umar pe care sa planga, s-au obisnuit atat de tare cu egoismul incat nu mai ofera ce primesc. Personal sunt satula de ” le am si eu pe ale mele, trec si eu prin multe „,ihim…
Răsuflu uşurată şi spun că într-un final am reuşit să facem curat în cuibuşorul nostru însă mai avem de despachetat şi de aranjat o groază de lucruşoare. Personal trebuie să-mi termin şi ” altarul ” închinat familiei şi prietenilor, doar alinu ştie cum arată momentan. După ce terminăm totul dar şi după ce mă lasă durerea de măsea şi cap, nu-mi mai rămâne decât să o aştept pe bubu cu braţele deschise şi să vă văd vouă feţişoarele. :D
„ Dintr-o minciună se nasc o sută. ” – adevărat. În ultima vreme am aflat lucruri pe care uneori îmi zic că mai bine nu le aflăm pentru a mai putea privi persoana respectivă în ochi.
De ce unii oameni mint când nu ar trebui? De ce ascund lucruri faţă de oamenii pe care chipurile îi iubesc? De ce când unele chiar nu îşi au rostul?De teama moralei? De teamă că ni se va spune un adevăr care doare? Ştiu că toţi minţim, că este o caracteristică universal umană, fie că este vorba despre o persoană bună care spune o minciună pentru a nu răni sentimentele cuiva, fie că vorbim despre minciuni distructive, toţi minţim dar unele persoane mă lasă literlamente mască şi mi-e ciudă că aflu c-am fost minţită după ce am ” înghiţit ” găluşca.