dezamagire

personal addiction quotes

Uităm să spunem mulţumesc!

E clar. Noul obicei al oamenilor este să se plângă în continuu de ceea ce nu au! Oriunde mergi, auzi oameni care spun că nu au îndeajuns de mult/e, că nu le merge bine, că sunt trişti, deprimaţi, nervoşi etc. Unii sunt chiar din nimicuri şi dramatizează şi intensifică TOTUL!

De mult nu am mai auzit pe cineva vorbind de ceea ce au , mulţumiţi de ceea ce au. Mă întreb, cum să nu îţi dea Dumnezeu palme una când nu eşti capabil să îţi ridici privirea sus şi să spui MULŢUMESC!? Nici măcar atunci când avem totul nu suntem capabili… Când ne este mai bine uităm de El, când ne este mai rău  Îl învinuim. De ce? De ce când totul stă în noi şi în alegerile noastre? Pentru că este mai uşor ,nu? Pentru că mereu a fost mai uşor să dai vina pe altcineva şi nu pe TINE.

If we never thank God for every smile, then why do we blame him for every tear?

read more

aberatii

Oameni, vorbe … fapte!

Totul va fi mereu la fel!

Vom arunca vorbe fără a şti cât de tare dor, vorbe pe care mai devreme sau mai târziu ajungem să le regretăm. Umplem de praf toate promisiunile ,regretăm sentimente, facem ce mereu am spus că nu vom face, ne vom bate cu pumnul în piept şi nu vom accepta să fim contrazişi, ca mai târziu să sfârşim prin a regreta că nu am ascultat. Ne înghiţim cuvintele şi ne minţim singuri! E mai uşor să (te) minţi decât să (îţi) recunoşti că ai greşit,nu?

M-am trezit forţat la adevărata realitate a vieţii şi am constat că le acordăm din oficiu încredere tuturor oamenilor cu care suntem într-o anumită legătură, însă mai târziu, unora dintre oamenii din jur le retragem încrederea acordată din tot felul de motive, fie că ne-au trădat, ne-au minţit, nu s-au ţinut de promisiuni, au ales în locul nostru sau …că nu s-au ridicat la nivelul aşteptărilor noastre.

read more

de tot rasul, Traim in romania.

Tărâmul cocălarilor şi a piţipoancelor

Vorbesc de România desigur! Ca tot omul,am fost seara trecută la Înviere dar dacă ştiam că am să văd domniţe cu pantaloni foarte strâmţi pe fund sau fustiţe scurte, cu pantofi cu tocul cui şi cu chef de făcut poze în faţa bisericii, nu mai mergeam! Binenţeles băieţii erau super încântaţi de privelişte, nu mai auzeau nici slujba, nu se…read more