Vroiam să scriu un alt articol despre încredere sau despre lipsa ei pentru că ÎNCĂ îmi dau târcoale o groază de întrebări, dar ce rost mai are să mi le pun când răspunsurile deja le am doar că le ascund şi sper să pot găsi altele mai BUNE şi mai puţin …. dureroase!?
Uimitor cum oamenii îţi pot da drumul la mână atât de uşor,nu se gândesc o clipă că tu ai putea avea nevoie de ei, sunt egoişti, se gândesc la EI iar apoi se ascund în spatele unor scuze penibile în speranţa că celălalt din nou va crede, se învârt în jurul degetelor, a situaţiilor şi aşteaptă … crezare. Ţi-e greu să mai crezi!!!!!! Şi până nu o păţeşti stai şi judeci. Partea proastă e că tot tu pici aiurea pentru că într-un final te saturi şi cu sufletul te îndepărtezi!
Încrederea în oameni încă o am, nu toţi sunt la fel deci de ce i-aş băga pe toţi în aceeaşi oală? De teamă? Precauţie? Nu. Până la proba contrarie mă las pe mână lor … dar nu-mi voi mai repeta greşelile din trecut, nu voi mai trece cu privirea peste atât de multe pentru a nu mai ajunge să mă simt atât de jalnic!
Am mai învăţat o lecţie, nimic nu înlătura mai mult toate sentimentele bune decât neîncrederea …
Increderea este un subiect a carui tratare poate dura zile,saptamani.Important e sa stii in primul rand regulile principale. Am scris si eu despre asta http://roxanabursuc.com/despre-incredere/
Zile? As zice ani pentru ca e un subiect ce vesnic va avea completari …
Uh! Şi eu stau prost cu încrederea în oameni, iar ei din ce în ce vor să-mi adâncească această convingere. De, nu le poţi avea pe toate în viaţă
Te vor dezamagi multi oameni in viata de aia repet, trebuie sa invatam din greseli si sa facem in viitor o mai buna selectie.
Sunt de acord cu tine ca trebuie avuta incredere in oameni pana la proba contrarie. Mai devreme sau mai tarziu se va cunoaste cine iti este prieten si cine nu.
Dacă pui cu adevărat preți cei care îți sunt dragi nu vei putea niciodată să îi dezamăgești.
Nu vorbeste modestia din mine insa nu am dezamagit cat am fost dezamagita! TOTI pe care-i am in jurul meu m-au dezamagit mai mult sau mai putin , eu … cam pauza.
nu există nici măcar o singură persoană care să nu te fi dezamăgit?
Persoane sunt, cunoscuti si prieteni din pacate nu!
Multi mi-au gresit ,putini i-am tinut aproape.
Si eu am o problema cu increderea, numai ca la mine merge invers. M-au dezamagit o groaza de oameni si totusi trec repede peste si ma gandesc „poate de data asta… ” Poate nu-i bine, poate-i mai bine decat sa nu ai deloc incredere in oameni… Habar n-am. Cert e ca asa e firea mea.
Eu trec doar de nu se mai repeta, daca se repeta nu mai am cum sa mai am incredere. E bine ca inca ne pastram increderea in oameni dar na, eu mi-o pastrez pana la proba contrarie.
fel si fel de oameni
Toti suntem oameni, toti gresim, unii mai mult altii mai putin.
Oameni si oameni ..
Poate ca asta este unul dintre motivele pentru care sunt mai singuratica. In perioada scolii eram prietena cu toata lumea si ajutam pe toti in orice situatie pana cand multi m’au tradat, mintit, era sa iau si bataie odata pentru ca o asa zisa prietena a spus tuturor ca i’am facut ceva rau tocmai pentru ca ma saturasem sa fiu acolo doar cand avea ea nevoie de mine. Oamenii sunt foarte rai, isi aduc aminte ca sunt buni doar atunci cand au nevoie de ceva, cineva!