Iată o frumoasă poveste cu talc primită pe mail ce vine să susţină ideea multora dintre noi şi aceea că o inimă perfectă nu poate fi comparată cu una ce a iubit, a pierdut şi apoi s-a frant.
Pe strazile unui mic orasel, intr-o buna zi, un tanar sustinea sus si tare ca are cea mai frumoasa inima din intreaga vale locuita de oameni.
Un grup imens de oameni s-a adunat in jurul lui si cu totii au inceput sa ii admire inima pe care o vedeau perfecta. Ea nu avea niciun defect, nici macar un semn. Da, cu totii au fost de acord. Era cea mai frumoasa inima pe care o vazusera vreodata. Simtindu-se mai mandru ca oricand, tanarul barbat a inceput sa se laude si mai mult cu inima lui fara de defect.