Plăcerea, dragostea… minciuna!
Suferim de… ipocrizie.
Câteodată … adaug iluzii.
Îmi e teribil de ciudat să văd cât de mulţi oameni au rămas în urmă … de câţi m-am îndepărtat şi câţi m-au îndepărtat! Mi-e ciudă crunt când văd că nu mai am cu unii ce-am avut cândva şi asta nici măcar nu se întâmplă din vina mea. Unii pur şi simplu s-au desprins de mine ,au căutat altceva în altcineva …
De mulţi m-am îndepărtat şi eu din simplul fapt că nu le-am mai suportat ipocrizia, minciunile şi lucrurile ascunse, de alţii m-am îndepărtat pentru că nu mai aveam nimic în comun! Cu foarte mulţi nu mai vorbesc la fel de des şi la fel de mult iar asta cu timpul nu face decât să ajungi la a nu mai vorbi deloc, la a pierde ce-a fost.Pe unii i-am primit înapoi cu braţele deschise pentru c-am considerat mereu că fiecare avem dreptul la o a doua şansă ( şi mereu ultima ) şi constat că iertarea aduce mai multe decât credeam.
Când te aştepţi mai puţin …atunci te loveşte!
„Pe măsură ce creştem descoperim că până şi persoana care nu trebuia să te dezamăgească vreodată, probabil o va face!”
” Alina, tu eşti .. proastă de bună. Chiar şi atunci când oamenii îşi dau aramă pe faţă ţie tot ţi-e milă de ei. ” Asta mi s-a spus zilele trecute. A sunat urât şi nu am înţeles iniţial ce a vrut să spună prin ” proastă de bună ” dar privind în urmă şi ascultând mai departe am înţeles! Aşa e, sunt proastă de bună. Sufăr de generozitate, calitate ce s-a transformat în defect pentru mine din cauza faptului că deşi m-am ars de nenumărate ori, nu o pot elimina!
Încă stau aproape de cei care îmi greşesc şi nu ştiu să le spun „Nu” când apelează la mine.Încă vorbesc cu cei pe care ar fi trebuit de mult să îi servesc cu indiferenţă …
read more