Omul este cel ce se pedepseste singur, mereu!
Ati observat ca suntem incapabili sa fim multumiti cu ceea ce am realizat, cu ceea ce avem si ca avem tentinta de a trece in revista DOAR lucrurile care n-au mers bine in viata noastra? Parca ne place sa ne pedepsim singuri, psihic si moral. Ne place sa facem liste a ghinioanelor si insucceselor si nu a realizarilor si fericirilor. Nu e e greu sa privim la momentele de bucurie deplina, la cel care am fost pana mai ieri, ne e greu sa ne iertam propriile erori si, mai ales, sa-i iertam pe cei care ne-au gresit. De ce nu realizam ca pentru a atinge cele mai inalte varfuri spre care tindem, trebuie sa ne eliberam de povara de emotii negative?
Daca reusim sa inchidem anumite capitole negre si dureroase, vom fi mai fericiti. Vom vedea ca dintr-o data prindem aripi si curaj pentru a zbura incotro vrem. Deci, dragilor, descatusati-va de resentimente, de ura, de motive vechi de suparare si nefericire. Chiar nu mai au nici o importanta acum si nu vor avea nici pe viitor!
Gandurile ne sunt cel mai mare dusman…
Intradevar, dar pot fi oprit sau inlocuite cu ganduri/ intamplari bune si frumoase.
Astia suntem noi oamenii privim doar partea goala a paharului
Da, si n-am sa inteleg de ce!? Mai ales daca avem atat de multe lucrui faine si oameni faini…
[…] fi oameni, dar avem totuşi la dispoziţie două opţiuni: de a ne bucura de destinul nostru sau de a suferi din cauza lui. A suferi, sau a iubi şi a fi fericit. A trăi în iad sau a trăi în […]