Avea bunica mea de toate…

Avea o prispa cu muscate. Avea fantana, paine, sare. Avea putere si rabdare. Avea credinta si iubire, si-un dor nespus de mantuire.

Avea un cal la o caruta, si lapte bun de la vacuta. Avea povesti nenumarate, si cantece ne mai cantate, si le spunea adeseori, la claca si la sezatori. Avea o soba, un vatrai, si avea graiul, ca din rai!

Nu mai gasesc ce a lasat, caci satul s-a modernizat: Nu mai zaresti ca alta data, la geamuri floarea de muscata, vad atarnate la balcon: Begonii si rododendron, fantana e necuratata, caci se consuma apa plata. Vacute sunt putine-n sat, bem lapte pasteurizat. Carute vezi foarte putine,dar te-intalnesti cu limuzine. Nu mai exista sezatori, cu basme si cu ghicitori, pe potecuta spre vecini, crescut-au spini si maracini, caci avem Facebook si asa, stim noi a socializa. Nu mai avem deloc rabdare, Bisericile sfinte-s goale, porunca data, sa iubim, deloc nu ne-o mai amintim!

Bunico, satul de poveste, azi il vedem, dar nu mai este…

Si-au lasat amprenta↓