Da, stim cu totii faptul ca excelam in a da sfaturi, cand nu traim noi totul, dar nu si in a le aplica in situatii similare sau identice.
Solutiile la problemele celorlalti le vedem cu foarte mare usurinta, incurajarile vin cu lejeritate, la fel si sfaturile. Daca tot ce transmiti se loveste ca nuca de perete in fata celui care de fapt traieste totul, ne simtim lezati si insistam in a ii prezenta partile pozitive, si ne frustram, o lasam balta si-i numim pesimisti, exagerati, etc. Atitudinea este gresita!
Uitam ca din exterior totul e mai simplu, e simplu sa fii optimist si sa vezi partile pozitive cand nu traiesti tu totul! Teoria nu se pupa niciodata cu practica; e greu, spre imposibil, de pus in practica sfaturile pe care le primesti.
Cel mai simplu este sa fii EMPATIC! Sa nu minimizezi trairile celui care iti spune cum se simte, CHIAR DACA, ti se par lucruri marunte si exagerate. Nu tot ce tie ti se pare marunt, e marunt si pentru celalalt, si viceversa. Fiti empatici si atat! Asta nu inseamna ca trebuie sa picati in aceeasi extrema, ci pur si simplu sa intelegeti trairile , sa faceti doi pasi in spate, sa priviti dincolo de cum sunteti voi, cum procedati voi, etc. , pentru ca oricum NU ESTE VORBA DESPRE VOI, si sa nu bateti apa in piua cu ” hai ca NU E CHIAR ASA GRAV ” si, mai ales, sa nu folositi expresiile de genul „ EXAGEREZI „. Detesc aceasta replica, cand imi deschid sufletul si daca mi-o dai o data, a doua oara nu-ti mai spun ce ma roade.
Replica cea mai potrivita este chiar ” Imi imaginez cum te simti/iti este si sunt aici. „, caci de inteles, nu poate nimeni 100% sa inteleaga ce simte acea persoana. Poti intelege ce simte o persoana care a pierdut pe cineva drag, cand tu nu ai pierdut? Nu, nu poti intelege. Nu poti intelege nici o situatie prin care tu nu ai trecut. De fapt, si chiar daca ai trecut, suntem DIFERITI, trairile sunt DIFERITE, deci tot nu poti intelege. Cred, la modul general aici incluzandu-ma si pe mine in anumite situatii, ca am ajuns sa spunem ” Inteleg ” si ” Imi pare rau ” din inertie.
La modul real, iti poti doar imagina ce simte, ce traieste, cum traieste totul o persoana!
Eu cel putin, in astfel de situatii, atat astept. Nu discursuri pe care deja le stiu, le spun la randu-mi; astept doar empatie si ” sunt aici. „. Alte asteptari nu am de la NIMENI. Sfaturile sunt bine venite, un om care te vrea bine, ce iti poate spune? Doar de bine, de incurajare, enormal. Doar ca, UNEORI, o replica simpla face mai mult decat niste sfaturi pe care si tu esti constient ca nu le POTI pune in aplicare in situatii similare.
Fiti empatici si atat. Compasiunea este adevarata natura umana!
Ai mare fooooarte mare dreptate!!! Uneori nu astepti sa ti se dea sfaturi ca le stii si tu, vrei doar sa fie cineva acolo, sa te auda exagerand, plangand ,injurand, fara sa ai chef in momentul ala de optimism si cai verzi……
E in natura umana de a da sfaturi dar de a nu tine cont de ele noi insine…..
Cam asa e, suntem foarte buni din exterior sa sfatuim, dar sa tinem noi cont de propriile sfaturi… foarte greu.