Ştiţi ce este sistemul celor 7 cuvinte? Pentru cei care nu ştiu le voi spune că abia astăzi am aflat şi eu. Sistemul celor 7 cuvinte este o „hartă” a cuvintelor cu cel mai mare impact asupra vieţii noastre. Dacă staţi bine şi vă gândiţi vă daţi seama care sunt acele 7 cuvinte; le folosim zilnic, în orice domeniu! Sunt 7 fundaţii ale unei vieţi stabile şi echilibrate. Dacă încă nu v-aţi dat seama care sunt acestea, vi le enumăr:
NU: este cuvântul care adesea stabilește granițele până la care putem merge sau până la care le permitem celorlalți accesul în viețile noastre. Avem dreptul să spunem NU, ori de câte ori ne este invadată viața sau intimitatea.
….și pentru asta vă MULȚUMESC!
Da, mulțumesc celor ce m-au jignit, mulțumesc celor care (mi) s-au dat drept prieteni și nici o clipă nu au fost, mulțumesc celor care mi-au zâmbit în față și m-au vorbit când am întors spatele, celor ce m-au mințit, celor ce m-au abandonat, celor care nu și-au ținut promisiunile, celor care…. mi-au greșit o dată și încă o dată! Datorită lor sunt cea de astăzi, datorită lor am ajuns să simt mult dar să arăt puțin, datorită lor sunt mai indiferentă, mai puternică, mai sănătoasă psihic.
”Eroi mei sunt cei care au supravietuit facand greseli, dar care s-au refacut in urma lor„.
Fiți sinceri și spuneți-mi de câte ori în zi spuneți ” MULȚUMESC ” pentru că sunteți sănătoși, aveți o familie, că aveți din ce trăi și că puteți face atât de multe lucruri?
Recunoștința înseamnă a deschide BINE ochii și de-a vedea cât de multe primim în fiecare clipă a vieții nostre, nu sunt atât de puține pe cât ne gândim … Recunoștința ne face să apreciem și să recunoaștem acele lucruri (devenite) obișnuite … banale. Aceste „lucruri banale” sunt însă cele pe care le prețuim când nu le mai avem! Un accident poate să ne lase o vreme imobilizați la pat și ne dăm seamă cât de minunate sunt picioarele noastre, cele care ne poartă peste tot!
E clar. Noul obicei al oamenilor este să se plângă în continuu de ceea ce nu au! Oriunde mergi, auzi oameni care spun că nu au îndeajuns de mult/e, că nu le merge bine, că sunt trişti, deprimaţi, nervoşi etc. Unii sunt chiar din nimicuri şi dramatizează şi intensifică TOTUL!
De mult nu am mai auzit pe cineva vorbind de ceea ce au , mulţumiţi de ceea ce au. Mă întreb, cum să nu îţi dea Dumnezeu palme una când nu eşti capabil să îţi ridici privirea sus şi să spui MULŢUMESC!? Nici măcar atunci când avem totul nu suntem capabili… Când ne este mai bine uităm de El, când ne este mai rău Îl învinuim. De ce? De ce când totul stă în noi şi în alegerile noastre? Pentru că este mai uşor ,nu? Pentru că mereu a fost mai uşor să dai vina pe altcineva şi nu pe TINE.
If we never thank God for every smile, then why do we blame him for every tear?
Se învaţă dar nu din cărţi ci furând de la alţii mici secrete. Înveţi să fii fericit uitându-te la cei care apreciează lucrurile din care vine fericirea – lucrurile mărunte. Faptul că îi ai pe ai tăi fie şi departe ar trebui să îţi aducă zilnic cel puţin un zâmbet, că ai un el sau o ea , că ai un copilaş care te citeşte şi te prinde de mână când ţi-e sufletul trist …Gândeşte-te la ei, şi apoi gândeşte-te la cei care nu-i au nici o secundă din zi şi învaţă să apreciezi „nimicul” din viaţa ta! Nimicul pentru care unii şi-ar da viaţa.
Fericirea nu e a celor ce au, ci a celor ce iau ce e mai bun din viaţă, ea nu stă în contexte ci în caractere,a celor ce se încăpăţânează şi refuză să vadă paharul pe jumătate gol …
read more
